Povestea constructorului de “titani” din Constanţa

Home « Producatori « Romania

Cum a reuşit omul de afaceri constănţean Gheorghe Bosinceanu să crească businessul Şantierului Naval Constanţa (SNC) de la afaceri de 17 milioane de dolari în 2002 la circa 200 milioane de dolari în 2008 şi să păstreze relaţiile bune cu armatorii chiar şi în perioada de criză reprezintă un adevărat mister. Echipa Nautica vă dezvăluie într-un articol amplu o parte din secretele afaceristului din Top 500 Miliardari Forbes, dar şi file din istoria şantierului constănţean.

Situat în zona Mării Negre, Şantierul Naval Constanţa se numără, astăzi, printre cele mai mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave din Europa. Sau cel puţin aşa îi place să se laude omului de afaceri constănţean care a preluat încă din 2001 frâiele acestui business. „Niciodată nu am făcut nimic deosebit. Nu am făcut nimic altceva de la terminarea Institutului şi până în prezent decât să îmi fac meseria. Nu mi-am schimbat niciodată locul de muncă, ci doar s-au schimbat multe lucruri în jurul meu”, spune Bosinceanu, care după ce a terminat studiile în 1979, a navigat timp de nouă ani pe navele flotei comerciale şi a văzut lumea-n lung şi-n lat. Recunoaşte chiar că în nouă ani de navigaţie, mai mult de şase ani i-a stat în mijlocul mării. În 1988 a rămas pe uscat după ce a fost pe rând, atât căpitan de remorcher, cât şi de navă portuară.

Armatorul şi piraţiiName

Dar până să ajungă să conducă un adevărat colos, afaceristul a trecut printrţo serie de peripeţii pe care le povesteşte, ori de câte ori are ocazia, cu plăcere. Iar păţaniile prin care a trecut sunt demne de romanele lui Jules Verne, după cum spune chiar el. „Eram la început de carieră şi eram cu nava în trecere spre China, în aglomerata strâmtoare Malaca, care uneşte Marea Andaman cu Marea Chinei de Sud. Acolo am avut nenorocul să fim acostaţi de două ambarcaţiuni: circa 20 de piraţi au aruncat căngile şi s-au urcat la bord. Au spart lacătele de la magazii şi au aruncat marfa în bărcile lor. Noi eram învăţaţi să nu ripostăm pentru că erau bine înarmaţi”, povesteşte marinarul, care a repetat experienţa şi la Bangkok, pe fluviu, dar şi în alte locuri în care nu se aştepta.

Chiar dacă s-a temut pentru viaţa sa în mai multe rânduri, ştie că un marinar trebuie să fie neînfricat. Susţine că printre cele mai grele momente în care s-a aflat pe mare a fost atunci când, plecat cu nava din Shanghai, a reuşit să evite un taifun, dar a nimerit între două astfel de furtuni. „Am navigat timp de două săptămâni fără să ştim locul în care ne duceau valurile. Am văzut nave care se scufundau în apropiere de noi, dar nu aveam cum să îi ajutăm. Ne-am ghidat după stele, iar din datele culese am stabilit o destinaţie aproximativă“, a povestit el pentru Forbes. Omul de afaceri mai spune că atunci când furtuna s-a încheiat, iar echipajul de pe navă a găsit un punct de reper terestru, şi-au dat seama că se aflau la nu mai puţin de 1.800 de kilometri distanţă de estimarea iniţială.

Până să ajungă să controleze SNC, Bosinceanu susţine că una dintre cele mai lungi perioade petrecute de el pe navă a fost de cinci luni de zile. Iar traseul pe care l-a parcurs a fost Constanţa-Bangkok-Shanghai-Singapore, dar şi returul. „Doar între Constanţa şi Bangkok făceam 21 de zile. Şi asta în condiţiile în care apele erau liniştite“, mai spune armatorul de Constanţa, care în 2001 a intrat în procedura de aprobare şi lictaţie pentru pachetul majoritar al Şantierului Naval Constanţa. Ulterior, timp de opt ani la rând a crescut acest business de mai mult de zece ori, iar în ultimii patru ani a reuşit să se menţină pe linia de plutire prin construcţia de nave şi mai ales prin activitatea de reparaţii.

Peste 2000 de angajaţi şi deschidere prin Strâmtoarea Bosfor

Astăzi, cu mai mult de patru milioane tdw livrate în decursul anilor de activitate, atât către armatori români, cât şi către armatori europeni de primă clasa, construcţii noi variate ca mărime – de la 1.100 tdw nave tanc pentru produse chimice la tancuri Aframax / Suezmax sau vrachiere Capesize, şi complexitate – de la pontoane la nave destinate transportului de GPL / Amonium şi nave aprovizionare platforme petroliere, Şantierul Naval Constanţa este reprezentat de o echipă de peste 2.000 de angajaţi.

Accesibil pe cale maritimă prin Strâmtoarea Bosfor, pe apele interioare prin Canalul Dunăre – Marea Neagră si pe calea aeriană folosind Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, SNC furnizează armatorilor din lume reprezintă unul din punctele importante pentru construcţia si reparaţia navelor de până la 200.000 tdw.

File de istorieName

Înregistrarea Ministerului pentru Lucrări Publice din 1892 ce face referire la Atelierul de Reparaţii din Portul Constanţa este considerată a fi „certificatul de naştere” al Şantierului Naval Constanţa. Dezvoltarea ulterioară a cunoscut multe stadii, fiind în strânsă legătură cu dezvoltarea portului Constanţa.

Până în anul 1950 principalele activităţi ale Şantierului Naval Constanţa erau axate pe reparaţii de nave. Totuşi, un moment semnificativ în istoria şantierului îl reprezintă lansarea primei nave noi construite în mai 1936, iahtul „Crai Nou”, cu o lungime de 12 metri. Ulterior, din 1950, pe lângă reparaţiile de nave, SNConstanta a început şi un program de construcţii. A fost mărită semnificativ suprafaţa şantierului, a fost construit un nou atelier de prelucrare şi au fost achiziţionate echipamente / instalaţii noi, pentru a le suplimenta pe cele existente (inclusiv un doc plutitor cu o capacitate de ridicare de 15.000 tone).

În continuare, şantierul a fost supus unui program intesiv de investiţii, iar suprafaţa totală a ajuns la 74 de hectare şi a început construcţia celor două docuri uscate. În timp, au mai fost achiziţionate macarale noi şi echipamente de tăiere şi sudură. De atunci, potrivit omului de afaceri constănşean, şantierul a devenit un furnizor de încredere pentru vrachierele mari (55,000 / 65,000 / 165,000 tdw), cât şi pentru petroliere având capacităţi de 85,000 / 150,000 tdw) pentru clienţi români şi străini.

Schimbările politice şi economice ce s-au petrecut în România la începutul anilor 90 au avut influenţă şi asupra SNC-ului, iar toate navele construite după anul 1990 au fost livrate către armatori străini. În plus, piaţa navelor mari a fost gradual înlocuită cu piaţa navelor de dimensiuni mici, nave specializate (containeriere, nave combinate Ro-Ro & containerier, nave pentru transport GPL, nave platformă de aprovizionare), mai spune omul pentru care cel mai important hobby rămâne şi astăzi shippingul. Dovada: din 2004 şi până în prezent a schimbat toată flota veche, iar investiţiile în cele zece nave pe care le controlează s-au ridicat la peste 300 milioane de euro.

În scurtul interviu cu armatorul din Constanţa am mai aflat că mâncarea tradiţională românească nu e sănătoasă (n.red. opinia interlocutorului), iar Bosinceanu preferă salatele, legumele şi bineînţeles... peşte. Carnea de porc a scos-o de ceva vreme din meniu, iar de partidele de vânătoare nici nu vrea să îşi mai aducă aminte după ce era să fie luat în colţi de un porc mistreţ.

Sursa foto: snc.ro / forbes.ro

Publicat in: aprilie 2012
Inapoi la categoria «« Producatori

Comentarii

Nu sunt comentarii

Adauga Comentariu

« Trebuie sa te loghezi pentru a posta un comentariu sau comentariul tau trebuie aprobat




Sunt de acord cu termenii si conditiile site-ului nauticamagazine

Advertisement