Pescuitul carasului - secrete de primavara

Home « Pescuit « Momeli
Carasul este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si miscare. Isi cauta hrana compusa din plante acvatice, larve de insecte, viermi, crustacei in preajma malurilor maloase, pe langa perdelele de stuf, in preajma pragurilor in rauri. In primii ani de viata este un peste de card. Exemplarele mari sunt solitare si stau in locuri adanci, linistite (senalul raului, mijlocul lacului).
Carasul este originar din Asia de nord. De aici a ajuns in China, unde a fost selectionat indeosebi pentru obtinerea unor varietati de ornament ( carasii cu voal pe care ii intalnim in acvarii). A fost introdus in Europa mai intai ca peste decorativ, apoi ca peste argintiu in bazinul Dunarii, Rinului.
La pescuitul carasului e indicat ca primavara si toamna sa folositi momeli de natura animala, respectiv rame rosii de balegar, viermusi, etc - pentru ca pestele are nevoie de un aport mai mare de proteine, atat dupa iesirea din anotimpul rece cat si inainte de intrarea in iarna - iar pe perioada verii cel mai bine e sa folositi momeala de natura vegetala cum ar fi mamaliga, boabe de porumb, pufuleti, cocoloase de paine, macaroane, etc. E bine sa nu va bazati pe o singura momeala, pentru ca e un peste cu toane si se poate intampla ca in cursul unei partide de pescuit sa fiti nevoiti sa schimbati momeala de mai multe ori, in functie de preferintele de moment ale acestuia. 
Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara momeli.
Descrierea va începe cu pestii ce nu fac unele deplasari care nu se pot numi chiar migratii,în întelesul strict al cuvântului, desi deplasarile se produccu aceeasi regularitate si datorita acelorasi stari intime si functii ale pestelui, reproducerea si nutritia.Faptul însa ca deplasarea se face în aceleasi medii si pe distante mai restrânse, a facut pe unii oameni de stiinta sa le numeasca deplasari locale sau semimigratii. Consideram însa ca argumentele nu sunt valabile si ca migratia nu este în functie de distanta ci de faptul ca pestele este silit, la un moment dat, sa parasesca locul sau obisnuit de cantonare si sa porneasca în cautare unui alt biotop, cu conditii deosebite, pentru a-si desavârsi un act vital, indiferent de distanta pe care parcurge. Notiunea de migratie cuprinde toate calatoriile si deplasarile pe care le fac pestii cu scopul amintit.
Carligele folosite la pescuitul carasului pot avea marimile cuprinse intre numerele 8 si 14 (in functie de momeala folosita si de marimea pestilor), respectiv daca folosim mamaliga sau porumb atunci vom utiliza un carlig mai mare (nr 8), iar daca folosim ca momeala larve sau viermusi atunci vom folosi un carlig mai mic (nr 12 - 14). In cazul unui pescuit aproape de mal puteti utiliza carlige cu varful drept, iar daca pescuiti la distanta (cu match-ul de exemplu) montura pescuit caras atunci e mai bine sa utilizati carlige cu varful usor adus spre interior (cioc de papagal), pentru ca acestea retin mult mai bine pestele. Plutele folosite la monturile pentru caras pot avea portanta cuprinsa intre 1 si 3 grame, de forma care va convine cel mai mult pentru a semnaliza bine muscaturile. Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de max. 7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu lanseta cu puterea 800 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 5-6 kg. Un fir mai gros poate pune in pericol varga.
Pestii pasnici mari stau de obicei la distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield (folosindu-se lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime).
Undita este mica, de 3-4 metri, asa numita cataveica. Obletele nu este un peste sperios, fiind atras cu nadire corespunzatoare pana aproape de mal. Actiunea unditei trebuie sa fie mai degraba una telescopica decat una de varf pentru a proteja gura pestelui. Fiindca la acest pescuit tinem tot timpul undita in mana si lansam de nenumarate ori, greutatea acesteia trebuie sa fe cat mai mica. Varga de carbon ar fi excelenta, dar si una buna din fibra de sticla este alternativa.
Momeala: midie, scoica alba (nu cunosc denumirea stiintifica), rama rosie de gradina (cat mai mare, groasa si suculenta), rama neagra, sprot proaspat sau sarat. La utilizarea midiei si a sprotului exista dezavantajul ca trebuie inlocuita momeala dupa fiecare captura, ceea ce nu este necesar in cazul celorlalte momeli (se castiga timp pretios).
 
sursafoto:pinterest
 
Publicat in: martie 2017
Inapoi la categoria «« Pescuit

Comentarii

Nu sunt comentarii

Adauga Comentariu

« Trebuie sa te loghezi pentru a posta un comentariu sau comentariul tau trebuie aprobat




Sunt de acord cu termenii si conditiile site-ului nauticamagazine

Advertisement