Sulina, capitala piraților, Europolis românesc sau ultimul port la Dunăre

Home « Info « Porturi

O scurtă descriere a orașului-port Sulina nu îi poate aparține decât lui Jean Bart, care a făcut-o celebră prin cartea sa: "Viața acestui mic port cosmopolit e originală și interesantă. Este unicul loc în țară unde găsești adevarata viață de port. Sulina este numai port, nu are oraș. Toata populația se hrănește din viața portului. De altfel, nici nu are nimic comun cu restul țării. Aici e o viață de colonii. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile. Mica lume a acestei instituții - Europa în miniatură - cu decoruri, culise și protocol, are o viață aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etans." Așa să fie oare ?

Sulina este de fapt un sat transformat fără voia sa într-un punct de atracție de-a lungul timpului pentru numeroase popoare, de la împărați otomani la țari ruși. Pe alocuri, mai găsești case acoperite cu stuf. Ce-i drept, valul de industrializare din perioada comunistă n-a „ratat” orașul-port: există blocuri, două artere principale și o formă de „viață de oraș”.

Sulina – cândva, capitala piraților

Pe la 1480, după cucerirea Chiliei și a gurilor Dunării, turcii au înălțat la Sulina o redută pentru apărarea și supravegherea navigației la intrarea în Deltă. Apoi, tot acolo, au ridicat sediul unei garnizoane pentru contracararea incursiunilor de jaf ale cazacilor. Turcii cercetau de aici vasele cu pânze care se îndreptau spre porturile Tulcea, Galați și Brăila. Mult timp portul a fost considerat un loc de refugiu al piraților de diferite naționalități, în special greci și maltezi.

La marginea oraşului Sulina se află Cimitirul Maritim, loc de povești și legende. Acolo sunt îngropaţi oameni de toate confesiunile, săraci şi bogaţi, prinţese şi piraţi. Ghiorghios Kontoguris, un pirat grec, celebru în secolul al XIX-lea, atrăgea navele pe uscat şi le jefuia. Pe mormântul lui este gravat un cap de mort, semnul piraţilor. Bineînțeles, orice pirat are legenda lui. Oamenii locului povestesc cum se citește inscripția de pe mormântul lui Kontoguris: "Ca să poţi citi inscripţia de pe piatra piratului trebuie să vii în cimitir la primele ore ale dimineţii. Apoi umezeşti cu puţină apă placa şi doar atunci, după ce se usucă puţin, va putea fi citit textul săpat în mozaic, literele sunt scoase clar în relief". V-ați încumeta ?

Europolis-ul românesc

Comisia Europeană a Dunării (CED) și-a desfășurat activitatea la Sulina în perioada 1856 și 1937. Prin apariția CED-ului, Sulina a „suferit” o transformare spectaculoasă dintr-o așezare pescărească într-un important oraș, cu o economie înfloritoare, bazată pe comerț și navigație.

Conform proiectelor inginerului Charles Hartley, numit și "părintele Dunării", au fost executate toate lucrările legate de corectarea brațului Sulina astfel încât să devină un braț ușor navigabil. Amenajările au dus la dezvoltarea portului Sulina, care devenea cel mai important port de pe coasta apuseană a Mării Negre, iar din anul 1870 a fost primul Porto Franco (n.red.: un port liber sau porto franco este un port aflat într-o zonă economică liberă, cu o jurisdicție mai relaxată comparativ cu țara în care este localizat. Aceasta înseamnă, în mod normal, să fie scutit de taxe vamale sau să aibă un regim vamal special cu reglementări vamale favorabile.) din România.

Datorită importanței comerciale, în Sulina existau opt reprezentanțe consulare, multe companii de navigație, două spitale dotate cu instalații moderne de spitalizare, Palatul Administrativ al CED, poștă, telefon, teatrul cu 300 de locuri și o tipografie. A fost amenajată inclusiv plaja și s-a construit "Casino-ul", care nu era numai restaurant, ci și un loc de spectacole, serate și baluri. Pe la începutul secolului XX, Sulina avea 1886 de case, un hotel și 154 de prăvălii. În oraș funcționau două școli primare românești, două elene, una germană, una evreiască și un pension francez. De asemenea, erau două biserici grecești, trei biserici lipovenești, două germane (una protestantă și una catolică), una anglicană, două geamii și o sinagogă.

Din această perspectivă, scriitorul român Jean Bart, învățăcel al lui Ion Creangă, moldovean la origine, numește și descrie Sulina în cartea sa, „Europolis”. Din păcate primul război mondial a dus la stagnarea economică, prin oprirea comerțului, acțiunile militare spulberând construcțiile cele mai de seamă a orașului, care rămăsese aproape pustiu.

Echipa Nautica vă recomandă cu multă căldură o plimbare de neuitat cu "taxiurile" plutitoare care îţi pot arăta Delta!

Sursa foto: deviantart.com

Autor: Oana Vasiliu

Publicat in: aprilie 2012
Inapoi la categoria «« Info

Comentarii

Nu sunt comentarii

Adauga Comentariu

« Trebuie sa te loghezi pentru a posta un comentariu sau comentariul tau trebuie aprobat




Sunt de acord cu termenii si conditiile site-ului nauticamagazine

Advertisement